Genova: dupa 10 ani

Zece ani au trecut. A doua zi după acele evenimente tragice din iulie 2001, împreună cu părinţii Carlo, am cerut adevărul şi dreptatea pentru acel corp culcat în Piazza Alimondi, viaţa tânărului sa încheiat cu două focuri de la un pistol tras de către cei care se presupune că ar trebuii să fie protectorii “legii şi ordinii”. Italiano]

---

Genova: dupa 10 ani

Zece ani au trecut. A doua zi după acele evenimente tragice din iulie 2001, împreună cu părinţii Carlo, am cerut adevărul şi dreptatea pentru acel corp culcat în Piazza Alimondi, viaţa tânărului sa încheiat cu două focuri de la un pistol tras de către cei care se presupune că ar trebuii să fie protectorii “legii şi ordinii”. Am cerut, de asemenea, adevărul şi dreptatea pentru sutele de femei şi bărbaţi în acele zile la Genova, care au fost maltrataţi, bătuţi şi umiliţi de către cei care ar trebui să fie protectori legii şi ordinii. Zece ani au trecut, dar adevărul încă nu iese la iveală şi puţinele informaţii deţinute sunt mulţumită surselor alternative de mass-media. Pentru dreptate încă mai avem de aşteptat. Este amar, deşi nu este surprinzător, să cred că în această ţară cunoscută în întreaga lume pentru masacrele sale nerezolvate – funcţionarii statului găsiţi vinovaţi de abuz împotriva cetăţenilor lipsiţi de apărare nu trebuie să răspundă pentru ceea ce au făcut, continuând să işi poarte uniformele, adesea primind şi promovări; ne umplem de indignare, dar nu vine ca o surpriză faptul că aici, în această ţară nefericită, o crimă pe stradă în plină zi la mâna membrilor forţelor de ordine, este muşamaliztă fără aluzia unui proces. Nimeni nu este surprins de faptul că persoana care a direcţionat politic activităţile forţelor armate în acele zile în Genova încă este un membru al parlamentului, cu una dintre cele mai înalte poziţi în stat. Mulţi din anumite zone ale “stângii”, îl considera chiar un partener credibil din punct de vedere politic.

Italia este o ţară în care cu fiecare buget, mai mult şi mai mult este furat de la cei săraci şi dat celor bogaţi, o ţară în care accidentele de muncă nu mai fac ştirile, deoarece numai sunt importante, o ţară în care este uşor să iţi petreci viaţa ta de lucru de la contract temporar la altul, şi să fii luat în râs de un ministru al Republicii in când vine vorba de necazurile tale. O ţară în care străinii ce caută o viaţă mai bună ajung să săvârşească infracţiuni şi sunt expulzaţi (sau chiar împuşcaţi în timp sunt încă pe mare), unde bunurile comune (adică acele bunuri care aparţin tuturor cetăţenilor), sunt vândute sau pur şi simplu date capitalului . O ţară a cărei clasă politică a adoptat pe deplin ideologia neo-liberală infuzată cu conotaţii rasiste şi xenofobe.

Italia care a găzduit G8 din Genova în urmă cu 10 ani nu este mult mai diferită de cea de astăzi. Confruntându-se cu zeci de mii de oameni din toată lumea care au vrut să arate că o altă lume era posibilă, pentru a dezbate probleme de interes comun, să isi arate opoziţia asupra politicilor economice neo-liberale, statul a putut face doar ceea ce face întotdeauna: el a oferit vehicule blindate, provocări, represiune şi o zonă roşie pentru această ocazie. Cu alte cuvinte, au căutat să reducă cerinţele largi, variate si mişcarea populară inteligentă şi determină într-o simplă chestiune de ordine publică.

Însă mişcarea globală şi vizionară care a murit la Genova în 2001, o dată cu Carlo şi-a lăsat testamentul sau social şi politic, care în timp, a fost adoptat din nou de către cei care luptă împotriva distrugerii mediului, procesului de privatizare a bunurilor comune, pentru dreptul la liberă circulaţie a persoanelor, împotriva războiului şi a cheltuielilor militare, împotriva rasismului şi xenofobiei, pentru demnitate şi siguranţă la locul de muncă.

Noi comuniştii anarhişti, noi libertari, eram acolo, la Genova în 2001 la fel cum am fost mereu prezent ori de câte ori trebuie să fie apărată progresul umanităţii în faţa barbariei. Suntem încă aici astăzi şi vom fi şi mâine, în luptele sociale, politice şi de muncă, aducând alaturi de noi idealurile noastre, ideile noastre şi viziunea noastră.

“Avem o lume nouă în inimile noastre”.

Federazione dei Comunisti Anarchici

21 Iulie 2011

Traducere: Initiativa Anarho-Sindicalista din Romania