user preferences

New Events

Ungaria / Romnia

no event posted in the last week

Clasa muncitoare din Romnia: țintă sigură n bătaia puştii capitalismului

category ungaria / romnia | workplace struggles | feature author Friday May 17, 2013 23:27author by Iniţiativa Anarho-Sindicalistă din Romnia - IASRauthor email iasr at riseup dot net Report this post to the editors

featured image

Există aproximativ 5 milioane de angajați n Romnia, n prezent. Alte 3 milioane de persoane lucrează n alte țări din Uniunea Europeană, n special Spania și Italia (un sfert din forța de muncă locală). Oficial, șomerii se spune că reprezintă 6,7%, dar acest lucru nu este corect.

Acest număr se referă numai la persoanele care au fost nregistrate, și nu se calculează n consecință la ntregul număr de persoane care ar putea lucra, dar sunt lăsate afară. Prin urmare, numărul real al șomerilor nu este cunoscut cu adevărat (sau nu este raportat de către guvern), dar o deducere logică pune undeva la ncă un milion de oameni.

[English] [Castellano] [Italiano]


Clasa muncitoare din Romnia: țintă sigură n bătaia puştii capitalismului


Există aproximativ 5 milioane de angajați n Romnia, n prezent. Alte 3 milioane de persoane lucrează n alte țări din Uniunea Europeană, n special Spania și Italia (un sfert din forța de muncă locală). Oficial, șomerii se spune că reprezintă 6,7%, dar acest lucru nu este corect. Acest număr se referă numai la persoanele care au fost nregistrate, și nu se calculează n consecință la ntregul număr de persoane care ar putea lucra, dar sunt lăsate afară. Prin urmare, numărul real al șomerilor nu este cunoscut cu adevărat (sau nu este raportat de către guvern), dar o deducere logică pune undeva la ncă un milion de oameni. Un sfert dintre persoanele oficial șomere sunt absolvenți din universități. 53 la sută dintre șomerii nregistrați au terminat perioada n care au dreptul la ajutor (75 la sută din salariul lor) și nu au n prezent nici un venit.

Muncitorii sunt ntr-o situație ngrozitoare. Mai mult de două treimi din cei 5 milioane de muncitori sunt angajați de către sectorul privat. Aceştia nu sunt sindicalizaţi, și o solidaritate foarte mare n rndul muncitorilor și o luptă grea vor fi necesare pentru a lupta mpotriva clasei conducătoare (clasa marilor afacerişti, protejată de stat), pentru a rupe opoziția acesteia și pentru a permite formarea de sindicate n sectorul privat. Singurele sindicate care există n Romnia sunt sindicatele galbene o farsă sinistră care acoperă doar o parte din angajații statului (poliție, parţial educație și sănătate) sau angajații companiilor de stat, și fostele companii de stat, care au fost privatizate. Aceste sindicate i-au trădat n mod constant pe muncitori. Singurele lupte eficiente ale acestor sindicate au fost pentru obținerea pozițiilor de rang nalt n aparatul de stat pentru birocraţii sindicalişti. Doar cteva exemple pentru a ilustra acest lucru: Victor Ciorbea, fost sindicalist, devenit prim-ministru, (n 1999, el a concediat 100.000 de mineri la ordinele FMI și lăsat regiuni ntregi n ruină și sărăcie de nedescris), foști miniștri, diferiţi membri de partid și parlamentari au fost anterior lideri sindicali, unii dintre cei din top 500 Forbes oameni bogați romni sunt foști lideri de sindicat.

Lipsită de protecţia sindicatelor combatante, nivelul de vulnerabilitate a clasei muncitoare romnești este cel mai mare din Europa, iar acest lucru are consecințe tragice asupra ntregii societăți, şi a ieşit la vedere n timpul ultimului atac feroce al capitalismului asupra muncii. n 2009, statul romn a fost primul din Uniunea Europeană care a impus cu forţa oamenilor modelul austerității , susținut de FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială. Guvernul a dublat n mod intenționat numărul șomerilor prin forțarea firmele mici să intre n faliment. Acestea erau, n mare parte firme mici de familie, cu puțini angajați. Guvernul literalmente le-a ucis și a recunoscut că a făcut asta, prin impunerea unei taxe, pe care știa că aceste firme nu o puteau plăti. Firmele care nu pot plăti impozitul de 500 euro trebuie să moară, a declarat Gheorghe Pogea, ministrul de finanțe. Acest lucru a dublat șomajul n sectorul privat. A fost primul pas ntr-un război total capitalist, condus de stat, mpotriva muncii.

A doua fază a atacului din partea statului stat care, prin oficialii săi, a recunoscut public că se face avocatul sectorului corporatist mpotriva muncitorilor a fost schimbarea Codului Muncii, care a lipsit oamenii chiar și de protecția legală fragilă și oricum aparentă mpotriva exploatării totale din partea angajatorilor. A făcut posibil ca angajatorii să concedieze oameni după bunul plac; a demolat contractele permanente de muncă, și a restabilit statutul de ucenic, ceea ce face literalmente din tineri victime ale abuzurilor de către angajați; anunțurile privind slujbele libere n mod deschis invită tinerii să se angajeze ca voluntari, astfel nct să poată cștiga experiență acest lucru nseamnă sclavie neplătită, și este n mod dramatic larg răspndită. Și nici asta nu e destul, aceşti guru corporatişti fac din nou apel acum la mai multe modificări la Codul Muncii pentru a face muncitorii şi mai vulnerabili. Companiile sunt libere să impună o disciplină de tip militar angajaţilor, să supravegheze și spioneze n mod legal angajații.

Exploatarea și proastele condiții de lucru au rezultat ntr-un număr foarte mare de accidente de muncă 4.000 n 2012, 215 letale. Din nou, numărul real este foarte probabil să fie mult mai mare, deoarece multe incidente de acest gen nu sunt nregistrate ca accidente de muncă (deoarece ar obliga angajatorul să plătească daune către muncitori sau familiile lor). Acest lucru se ntmplă din nou, deoarece clasa muncitoare nu este sindicalizată și din cauza corupției și frăției dintre stat și clasa business. (Mass-media a reușit să arunce o privire la modul n care funcționează această frăție: n 2010, cțiva demnitari de stat de la Inspectoratul Teritorial al Muncii au fost prinşi lund mită de la companii, n numele partidului de guvernămnt, pentru a muşamaliza abuzurile mpotriva angajaților).

Realitatea e că planul de austeritate aplicat de stat a fost un atac brutal asupra muncii, a creat n mod artificial o rată a șomajului ridicată, care este utilizată pentru sperierea muncitorilor ca ei să muncească şi mai mult, şi care face mai ușor pentru angajatori să i concedieze pentru a asigura profituri mai mari, ceea le permite companiilor să angajeze mai trziu alți oameni pe salarii chiar şi mai mici. Această rată a șomajului artificială, creată n beneficiul clasei business, este un instrument puternic de disciplinare a forţei de muncă, şi mpiedică muncitorii să şi formeze ei siguri sindicate. De asemenea, este un mijloc prin care angajatorii pot să păstreze salariile la cel mai mic nivel posibil.

Austeritatea, care a dus la crearea unei rate ridicate a șomajului a fost, de asemenea, folosită pentru a paraliza orice rezistență posibilă din partea oamenilor, atunci cnd mai multe tăieri au fost impuse forţat asupra salariaţilor din sectorul de stat și privat, asupra profesorilor, medicilor, studenților, pensionarilor, simultan cu o creștere brutală a taxei TVA cu 5 procente la 24 la sută pentru toate bunurile și serviciile (care a mărit foarte mult n cele din urmă costul vieții). Mai mult, statul a nchis cel puțin 1.300 de școli (din planul de 3.000) și un sfert din spitale, pentru a crea spațiu pentru forțarea privatizării complete a educației și al sănătății. Transportul public este aproape tot privatizat, statul n prezent ncearcă să vndă compania feroviară de marfă, și poşta. Utilitățile sunt aproape toate privatizate, și acest lucru nu a creat deloc promisa liberă concurență care va scădea prețurile la aceste servicii, dimpotrivă: prețurile pentru utilități sunt n continuă creștere, deoarece statul a creat de fapt, monopoluri private, mpărţite teritorial. n cursul sărăcirii planificate de către stat, pe care oficialii o numesc austeritate, prețurile au continuat să crească, n special la alimente și utilităților, făcnd costul de trai insuportabil și forțnd oamenii să şi ia mai multe slujbe. Rata sinuciderilor a crescut n mod dramatic.

Propaganda de stat pentru a forța sărăcia planificată asupra oamenilor muncii a fost centrată n jurul acuzațiilor zilnice mpotriva lor. Politicienii au acuzat necontenit oamenii care muncesc că ar fi leneși, n timp ce şi-au permis n mod constant să crească cheltuielile bugetare de capital pentru a-şi finanța sponsorii din sectorul privat și pentru a se asigura că forţele de ordine sunt bine plătite.

ntreaga situație poate fi ilustrată de o lozincă a oamenilor care au protestat n stradă, timp de săptămni la rnd, n timpul iernii aspre din 2012 mpotriva abuzurilor statului, corupției și sărăciei larg răspndite: Vă rugăm, ne scuzaţi! Nu producem ct furaţi!.

Realitatea este că această clasa muncitoare romnească este cea mai exploatată din Europa: oamenii lucrează cel mai mare număr de ore (n mod legal se spune că lucrează 8 ore pe zi, dar toate studiile arată că mulţi lucrează efectiv 10-12 ore, uneori chiar și n timpul weekend-ului), și sunt plătiţi cu cele mai mici salarii din Europa, n timp ce costul de viață este comparabil (dacă nu n unele privinţe mai mare) dect n Europa Occidentală. Clasa muncitoare nu este sindicalizată, sindicatele din sectorul privat sunt inexistente, iar sindicatele din sectorul de stat sunt exclusiv galbene (colaboraţioniste). Sindicatele galbene sunt foarte responsabile pentru starea catastrofală n care se găseşte clasa muncitoare romnească. Deși acest aspect este esențial, totuşi nu este factorul cel mai dăunător legat de situația tragică a clasei muncitoare. Mai rău dect lipsa sindicatelor este lipsa de identificare a muncitorilor cu condiţia lor reală: aceea de a fi oameni ai muncii. Cei mai mulţi se identifică cu condiţia lor de consumatori, n ncercarea de a fugi de stigmatizarea generală a oamenilor muncii şi a săracilor, care este rezultatul unei propagande de decenii, dusă de către stat, politicieni, mass-media și intelectuali. Cu ct mai repede oamenii care muncesc şi nsuşesc condiţia lor reală de oameni ai muncii, de sclavi salariali, și nțeleag cauzele acestei condiţii, cu att mai repede se vor sfărma iluziile capitaliste care le sunt impuse, şi cu att mai uşor vor putea să se găsească unul pe altul, să se organizeze și se ridice, solidari, să lupte pentru eliberarea şi emanciparea lor. Există modalități de a-i ajuta să se ​​informeze cu privire la adevărata istorie şi luptă a clasei muncitoare și cu privire la evoluțiile actuale n rndul claselor muncitoare din alte țări, precum și cele mai bune metode de sindicalizare și organizare.

Related Link: http://iasromania.wordpress.com
This page can be viewed in
English Italiano Deutsch
Neste 8 de Maro, levantamos mais uma vez a nossa voz e os nossos punhos pela vida das mulheres!
2005-2019 Anarkismo.net. Unless otherwise stated by the author, all content is free for non-commercial reuse, reprint, and rebroadcast, on the net and elsewhere. Opinions are those of the contributors and are not necessarily endorsed by Anarkismo.net. [ Disclaimer | Privacy ]